ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBĂRBĂTÁRE s. v. consolare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbărbătéz v. tr. Încurajez, fac bărbat (viteaz).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink