ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎMBĂLĂTÚRĂ s. v. înjurătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbălătúră s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbălătúră f., pl. ĭ. Fig. Lucru îmbălat (ocară, insultă, mincĭună).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink