ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎMBĂIERÁ îmbáier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbăierá vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink